Va afecta panica financiară și băncile europene?

Falimentul Silicon Valley Bank, sfârșitul agoniei de câțiva ani a Credit Suisse cu preluarea băncii de către UBS pe fondul tratamentului fără precedent al deținătorilor de obligațiuni și al preocupărilor legate de stabilitatea nu numai a SUA, ci și a sistemului bancar european. În plus, reduceri drastice la reperele pieței financiare. Așa pot fi rezumate pe scurt evenimentele din ultimele două săptămâni. Este justificată reacția emoțională a investitorilor bazată pe fundamente și temerile legate de starea sectorului bancar sau a fost o corecție mult așteptată a creșterilor asemănătoare unui uragan de la jumătatea lunii octombrie și băncile au fost doar scânteia care a căzut pe un butoi de pulbere care era în pericol de aproape șase luni?

SVB - geneza problemei pe scurt

Vineri, 10 martie, Silicon Valley Bank, a 16-a cea mai mare bancă din SUA, a declarat faliment. Acesta este cel mai mare faliment bancar din SUA de la prăbușirea Lehman Brothers din 2008. Drept urmare, conducerea băncii a fost concediată, iar acționarii și-au pierdut banii. Care a fost motivul falimentului SVB? Clienții băncii erau în principal start-up-uri. În urmă cu doi ani, într-un mediu de dobânzi scăzute și un sector financiar prea lichid, fondurile de investiții au investit „ușor” în start-up-uri de tehnologie din SUA. Aceștia, la rândul lor, și-au depus surplusul de numerar la bănci precum SVB. Băncile, la rândul lor, și-au investit surplusul de numerar în mare parte în obligațiuni. Și întregul proces a funcționat impecabil până când Fed, ca răspuns la creșterea inflației, a fost forțată să înceapă un ciclu de creșteri ale ratei dobânzii. Acest lucru a condus, la rândul său, la două fenomene negative în contextul procedurii descrise.

• În primul rând, creșterea ratelor dobânzilor a determinat scăderea prețurilor obligațiunilor deținute în portofoliile băncilor, inclusiv SVB. Acest lucru a dus la o diferență între valoarea contabilă și cea de piață a obligațiunilor, care este cunoscută ca fiind așa-numita pierdere nerealizată. Aceasta este o pierdere „pe hârtie”, care este inofensivă dacă banca nu este obligată să-și vândă portofoliul de obligațiuni înainte de scadență.

• În al doilea rând, creșterea ratelor dobânzilor a condus la creșterea costului capitalului, astfel încât start-up-urile s-au străduit să strângă noi fonduri de la investitori. Pentru a acoperi costurile operațiunilor de zi cu zi, au început să retragă în masă depozite de la bănci, inclusiv de la SVB.

Drept urmare, SVB a fost nevoită să vândă un portofoliu de obligațiuni de 21 miliarde USD pentru a menține lichiditatea și a înregistrat o pierdere de 1,8 miliarde USD, ceea ce a dus la insolvența sa.

Deci, ce s-a întâmplat cu Credit Suisse?

După turbulențele prăbușirii băncii SVB de săptămâna trecută, piețele financiare se așteptau la o normalizare. Nu numai că situația nu s-a stabilizat, dar situația deja tensionată din sectorul financiar a escaladat. În weekend, pe piețe au circulat știri că agonia de câțiva ani a Credit Suisse se apropie de sfârșit și entitatea va fi achiziționată pentru 3 miliarde USD de către UBS.

Ca parte a tranzacției, acționarii existenți ai CS vor primi 1 acțiune UBS în schimbul a 22,48 acțiuni Credit Suisse. Aceasta este o pierdere mare pentru acționari, dar și mai rău pentru deținătorii de obligațiuni AT1, un tip de obligațiuni emise în urma crizei financiare globale din 2008. Aceste obligațiuni au fost create astfel încât, în cazul unui faliment bancar, costurile procedurii să fie suportate mai întâi de creditori și nu de contribuabili.

Problema CoCo

Nu această „vânzare la promoție a acțiunilor Credit Suisse” a provocat panică în sectorul financiar. Motivul este răscumpărarea obligațiunilor AT1, așa-numitele CoCo (obligațiuni convertibile contingente) emise de Credit Suisse în valoare de 17 miliarde USD, ocolind ordinea obișnuită a creditorilor. Motivul a fost stabilizarea poziţiei financiare a băncii. În practică, aceasta înseamnă că deținătorii de obligațiuni nu vor rămâne fără nimic. După cum a fost menționat mai sus, spre deosebire de deținătorii de obligațiuni, acționarii nu au fost „șterși” în vânzarea Credit Suisse către UBS. Potrivit unor investitori, acțiunea de mai sus este o „încălcare clară a ierarhiei creanțelor”. Drept urmare, prețul pieței obligațiunilor AT1 a înregistrat o scădere drastică. Sectorul financiar și-a dat seama că, dacă o altă bancă eșuează, istoria s-ar putea repeta, iar deținătorii de obligațiuni AT1 ar putea rămâne din nou fără nimic. Ce bănci europene sunt potenţial cele mai expuse?

Sursa: Bloomberg

Grupul UBS este mai dependent în capitalul său de tipul de obligațiuni riscante care au fost răscumpărate în timpul achiziției Credit Suisse Group AG decât orice alt creditor important din Europa. Obligațiunile suplimentare de nivel 1, sau AT1, sunt echivalente cu aproximativ 28% din capitalul de reglementare de calitate superioară al creditorului elvețian, conform calculelor Bloomberg. Aceasta este doar puțin mai mare decât Barclays Plc, în timp ce expunerea medie în rândul celor mai mari 16 bănci din Europa este de aproximativ 16%. Problema cheie este din nou conservarea lichidității. Această „bombă cu ceas a obligațiunilor” este relativ inofensivă, cu excepția cazului în care o altă bancă intră în colaps.

Graficul acțiunilor Credit Suisse (linia verde) și UBS (linia albastră).

Cine urmează?

Cel puțin două bănci europene importante analizează scenarii de risc în sectorul bancar și așteaptă de la Rezerva Federală și la BCE declarații mai substanțiale de posibil sprijin, potrivit Reuters. Ambele bănci au organizat propriile consultări interne cu privire la cât de repede ar trebui să ia măsuri Banca Centrală Europeană pentru a asigura stabilitatea sectorului bancar, în special poziția sa de capital și lichiditate. Directorii băncilor în cauză au spus că băncile și sectorul sunt bine capitalizate și lichiditatea este mare. Din nou, lichiditatea este cuvântul cheie.

Pot băncile să se bazeze pe guverne pentru ajutor?

Secretarul Trezoreriei, Janet Yellen, a anunțat că guvernul este gata să ofere garanții suplimentare pentru depozite în cazul în care criza bancară începe să se dezvolte. Ea a mai clarificat că, citează: „Acțiunea pe care am întreprins-o nu s-a concentrat pe a ajuta anumite bănci sau clase de bănci. Intervenția noastră a fost necesară pentru a proteja întregul sistem bancar din SUA. Acțiuni similare ar fi putut fi justificate dacă instituțiile mai mici ar fi fost afectate de retragerea bruscă a depozitelor, aspect care prezintă un risc de răspândire [a crizei]”. Într-un cuvânt, Departamentul de Trezorerie al SUA și Fed vor face totul pentru a preveni repetarea situației din 2008.

Relaxează-te, e doar panică

Se pare că panica pieței financiare la care am asistat a fost disproporționată față de amploarea fenomenului. Motivul eșecului SVB a fost diversificarea slabă a clienților băncii și dependența acesteia de depozitele instabile de la start-up-uri gestionate cu mai mult sau mai puțin succes. Problemele Credit Suisse s-au acumulat după Criza Financiară din 2008, iar preluarea sa de către UBS nu a fost cauzată de un eșec brusc al acestei entități.

Panica din Europa a fost declanșată în cazul Credit Suisse de răscumpărarea obligațiunilor AT1 ocolind ierarhia creditorilor și de constatarea că, dacă o altă entitate ar eșua, creditorii ar putea rămâne fără nimic. Cele două cazuri nu au fost legate, geneza problemei a fost diferită și cuvântul cheie în ambele cazuri a fost lichiditate.