Investițiile în obligațiuni - cum să începi?

Iei în considerare "investiția în obligațiuni"? Această formă de investiție este un element de bază pentru cei care doresc să genereze venituri pasive. Ghidul nostru complex te va ajuta să înțelegi tipurile de obligațiuni, evaluările de risc și avantajele strategice pe care le dețin. Pregătește-te să înțelegi ce determină randamentele obligațiunilor și cum să încorporezi în mod eficient obligațiunile în portofoliul tău de investiții pe termen lung, în timp ce gestionezi riscurile potențiale.

Principalele concluzii

• Obligațiunile sunt investiții cu venit fix prin care investitorul împrumută bani unei entități. Aceasta poate fi o corporație sau un guvern, care în schimb promite să ramburseze principalul plus dobânda la o dată scadentă stabilită.
• Riscul ratei dobânzii, riscul de lichiditate și inflația sunt considerate elemente cheie pentru investitorii în obligațiuni. Prețurile obligațiunilor, randamentul investițiilor și valoarea reală a activelor generale cu venit fix, diversificarea, înțelegerea ratingurilor obligațiunilor, strategiile de investiții active față de cele pasive și implicațiile riscurilor sunt factori esențiali în construirea și gestionarea unui portofoliu inteligent de investiții în obligațiuni.

Ce sunt obligațiunile?

Obligațiunile sunt în esență împrumuturi pe care investitorii le acordă guvernelor, municipalităților sau companiilor. Atunci când un investitor cumpără o obligațiune, acesta împrumută bani emitentului, pentru o perioadă de timp determinată. Aceasta este cunoscută ca scadența obligațiunii.

În schimb, emitentul promite să ramburseze suma împrumutată, cunoscută ca principal, la sfârșitul perioadei de scadență. Aceasta poate fi de 3 luni, 1 an, 10 ani sau chiar 30 de ani. De obicei, emitentul plătește investitorului dobânzi periodice pe toată durata de viață a obligațiunii. Aceste plăți ale dobânzii sunt de obicei fixe, deși uneori pot fi variabile sau ajustate în funcție de anumite condiții.

• În esență, obligațiunile reprezintă o modalitate prin care guvernele și companiile pot strânge fonduri pentru diverse proiecte sau operațiuni. Pentru investitori, obligațiunile sunt considerate investiții cu venit fix, deoarece oferă un flux previzibil de venituri prin plata dobânzii.

Cu toate acestea, este important ca investitorii să evalueze factori precum riscul de credit, riscul ratei dobânzii și riscul de inflație înainte de a investi în obligațiuni, pentru a se asigura că acestea corespund propriilor obiective de investiții și toleranței la risc.

O obligațiune, ca orice organism, are propria sa anatomie, care cuprinde trei componente de bază:

1. Data scadenței - o dată predeterminată la care îți veți primi banii înapoi.
2. Valoarea nominală - suma pe care o vei primi înapoi la scadența obligațiunii.
3. Randamentul cuponului - plățile periodice ale dobânzii pe care le vei primi în calitate de deținător de obligațiuni.

Exemplu

Imaginează-ți că ești un investitor (un deținător de numerar). Guvernul țării tale, să îi spunem "Newland", decide să finanțeze un proiect major de infrastructură, cum ar fi construirea unei noi autostrăzi. Pentru a strânge fondurile necesare, guvernul emite obligațiuni pentru public. Te decizi să cumperi una dintre aceste obligațiuni guvernamentale, care are o valoare nominală de 1.000 de dolari și o perioadă de scadență de 10 ani. Obligațiunea plătește o rată anuală fixă a dobânzii de 5%.

• Cumpărare: Cumperi obligațiunea de 1.000 de dolari de la guvern. Procedând astfel, în esență, împrumuți 1.000 de dolari guvernului.
• Plata dobânzii: Deoarece obligațiunea plătește o rată anuală fixă a dobânzii de 5%, vei primi 50 $ (5% din 1.000 $) în plăți ale dobânzii în fiecare an pentru următorii 10 ani. Aceste plăți sunt efectuate de obicei semestrial sau anual.
• Maturitate: După 10 ani, guvernul îți va rambursa suma principală de 1.000 USD, finalizând astfel rambursarea împrumutului. În final, probabil că vei plăti impozitul.

Deci, în acest scenariu:

• Tu, în calitate de investitor, ai furnizat fonduri guvernului prin achiziționarea unei obligațiuni. Dacă guvernul nu dă faliment în următorii 10 ani, vei primi banii înapoi + rata dobânzii.
• Pe parcursul duratei de viață a obligațiunii, ai primit plăți regulate ale dobânzii drept compensație pentru că ai împrumutat banii. Regularitatea depinde de capitalizarea obligațiunii (poate fi lunară, trimestrială, anuală etc).
• La sfârșitul termenului obligațiunii (scadență), guvernul îți rambursează suma inițială împrumutată (principalul).

Acest exemplu demonstrează cum funcționează obligațiunile în practică. Acestea oferă guvernelor și altor entități o modalitate de a strânge capital de la investitori. Investitorii primesc venituri regulate sub formă de plăți ale dobânzii și returnarea investiției inițiale la scadență.

Randamentul titlurilor de trezorerie americane pe 10 ani față de performanța S&P 500 din 1995 până în 2024. Sursă: XTB Research, Bloomberg Finance LP.

6 riscuri majore asociate investițiilor în obligațiuni

Înțelegerea și gestionarea acestor riscuri este esențială pentru ca investitorii în obligațiuni să poată lua decizii de investiții în cunoștință de cauză și să reducă pierderile potențiale din portofoliile lor.

1. Riscul ratei dobânzii: Prețurile obligațiunilor și ratele dobânzii au o relație inversă. Atunci când ratele dobânzii cresc, prețurile obligațiunilor tind să scadă și viceversa. Prin urmare, dacă vinzi o obligațiune înainte de scadență într-un context de creștere a ratei dobânzii, este posibil să primești mai puțin decât investiția inițială.
2. Riscul de credit: Acesta este riscul ca emitentul obligațiunii să nu își poată efectua plățile. Obligațiunile emise de guverne sau de corporații cu rating ridicat au de obicei un risc de credit mai scăzut, în timp ce obligațiunile emise de entități cu rating mai scăzut sau cu o probabilitate mai mare de neplată au un risc de credit mai ridicat.
3. Riscul de inflație: Inflația erodează puterea de cumpărare a plăților viitoare de dobânzi și a rambursării principalului. Dacă rata inflației crește semnificativ în timpul perioadei de deținere a obligațiunii, randamentul real al investiției poate fi mai mic decât cel preconizat.
4. Riscul de lichiditate: Acesta este riscul de a nu îți putea vinde obligațiunea rapid sau la un preț corect. Obligațiunile mai puțin lichide, cum ar fi cele cu scadențe mai lungi sau volume de tranzacționare mai mici, pot fi mai greu de vândut fără a suferi o pierdere.
5. Riscul de răscumpărare: Unele obligațiuni vin cu o clauză de răscumpărare, care permite emitentului să răscumpere obligațiunea înainte de data scadenței acesteia. Dacă ratele dobânzilor scad după ce ai achiziționat o obligațiune, emitentul poate decide să răscumpere obligațiunea și să o refinanțeze la o rată a dobânzii mai mică, iar investitorul rămâne cu riscul de reinvestire sau este nevoit să reinvestească încasările la o rată mai mică.
6. Riscul de reinvestire: Acest risc apare atunci când fluxurile de numerar ale unei obligațiuni, cum ar fi plata cupoanelor sau rambursarea principalului, sunt reinvestite la o rată a dobânzii mai mică decât cea a obligațiunii originale. Acest lucru se poate întâmpla în cazul în care ratele dobânzii în vigoare scad în timp, ducând la randamente mai mici ale fondurilor reinvestite.

Cei mai importanți 5 factori pentru piața obligațiunilor

1. Nivelul ratelor dobânzilor: Modificările ratelor dobânzii au un impact semnificativ asupra prețurilor obligațiunilor. Atunci când ratele dobânzilor cresc, prețurile obligațiunilor scad de obicei, iar atunci când ratele dobânzilor scad, prețurile obligațiunilor tind să crească. Acest lucru se datorează faptului că obligațiunile nou emise vor oferi rate ale cuponului mai mari sau mai mici pentru a se potrivi cu ratele dobânzii predominante, afectând atractivitatea obligațiunilor existente.
2. Indicatorii economici: Indicatorii economici precum ratele inflației, creșterea PIB-ului, datele privind ocuparea forței de muncă și sentimentul consumatorilor pot influența piețele obligațiunilor. Indicatorii economici puternici pot duce la așteptări de creștere a inflației și a ratelor dobânzilor, ceea ce poate determina scăderea prețurilor obligațiunilor. Dimpotrivă, indicatorii economici slabi pot duce la așteptări de scădere a ratelor dobânzilor, ceea ce poate duce la creșterea prețurilor obligațiunilor.
3. Politicile băncilor centrale: Băncile centrale, cum ar fi Rezerva Federală din Statele Unite sau Banca Centrală Europeană, joacă un rol crucial în influențarea piețelor de obligațiuni prin politicile lor monetare. Deciziile băncilor centrale privind ratele dobânzilor, programele de cumpărare de obligațiuni (relaxare cantitativă) și orientările prospective pot influența randamentele și prețurile obligațiunilor.
4. Dinamica cererii și a ofertei: Dinamica cererii și ofertei afectează, de asemenea, piețele de obligațiuni. Creșterea cererii de obligațiuni, fie din partea investitorilor individuali, a investitorilor instituționali sau a cumpărătorilor străini, poate determina creșterea prețurilor obligațiunilor și scăderea randamentelor. În schimb, creșterea emisiunii de obligațiuni sau reducerea cererii poate duce la scăderea prețurilor obligațiunilor și la creșterea randamentelor.
5. Sentimentul pieței și apetitul pentru risc: Sentimentul investitorilor și apetitul pentru risc joacă un rol semnificativ pe piețele obligațiunilor. În perioade de incertitudine economică sau de volatilitate a pieței, investitorii pot căuta siguranța și stabilitatea relativă a obligațiunilor, ceea ce duce la creșterea cererii și a prețurilor obligațiunilor. Dimpotrivă, în perioadele de optimism sau de asumare a riscurilor, investitorii pot favoriza activele mai riscante în detrimentul obligațiunilor, ceea ce duce la scăderea cererii și a prețurilor obligațiunilor.

10 tipuri de obligațiuni

Obligațiunile se prezintă sub diferite forme, fiecare având caracteristici unice și riscuri asociate. Obligațiunile de stat, de exemplu, sunt investiții pe termen lung care oferă siguranță, dar în general randamente scăzute. Obligațiunile corporative, pe de altă parte, sunt emise de companii și oferă randamente mai mari, deși prezintă un risc crescut.

Mai sunt de luat în considerare obligațiunile internaționale, obligațiunile municipale, obligațiunile agențiilor, obligațiunile verzi și ETF-urile pe obligațiuni. Varietatea asigură existența unei obligațiuni potrivite pentru apetitul fiecărui investitor. Atât timp cât companiile și țările au nevoie de finanțare prin îndatorare, investitorii vor investi bani în obligațiuni. Iată cele mai populare 10 tipuri de obligațiuni.

1. Obligațiuni guvernamentale utilizate și emise de guverne pentru a finanța cheltuielile publice, cum ar fi obligațiunile de Trezorerie (emise de guvernul SUA), obligațiunile guvernamentale (emise de alte guverne naționale) și obligațiunile municipale (emise de guvernele locale).
2. Obligațiuni corporative emise de corporații pentru a obține capital în diverse scopuri, cum ar fi extinderea sau operațiunile. Acestea variază în funcție de calitatea creditului, obligațiunile cu grad de investiții fiind considerate mai sigure, iar obligațiunile cu randament ridicat (sau obligațiunile junk) oferind randamente mai mari, dar un risc mai mare.
3. Obligațiunile cu randament ridicat , cunoscute și sub denumirea de "junk bonds", sunt emise de companii cu ratinguri de credit mai scăzute, oferind de obicei randamente mai mari pentru a compensa riscul crescut de neplată.
4. Obligațiuni municipale, cunoscute și sub denumirea de "munis", aceste obligațiuni sunt emise de guvernele de stat sau locale pentru a finanța proiecte publice precum școli, drumuri sau utilități. Acestea oferă adesea avantaje fiscale pentru investitori.
5. Titlurile de trezorerie protejate împotriva inflației (Treasury Inflation-Protected Securities - TIPS) sunt emise de guvernul SUA. TIPS sunt concepute pentru a proteja investitorii împotriva inflației prin ajustarea valorii principalului lor pe baza modificărilor indicelui prețurilor de consum.
6. Obligațiunile agențiilor sunt emise de întreprinderi sponsorizate de guvern (GSE), cum ar fi Fannie Mae, Freddie Mac sau Ginnie Mae. Aceste obligațiuni beneficiază de sprijinul implicit sau explicit al guvernului SUA și sunt adesea utilizate pentru a finanța sectoare specifice, cum ar fi sectorul imobiliar.
7. Titlurile garantate cu ipoteci (Mortgage-Backed Securities - MBS) sunt garantate de grupuri de ipoteci, cu plăți ale principalului și dobânzilor transmise investitorilor. Acestea sunt emise de agenții guvernamentale sau de instituții private.
8. Obligațiunile corporative convertibile permit investitorilor să își convertească deținerile de obligațiuni într-un număr predeterminat de acțiuni ordinare ale emitentului la anumite momente, oferind un potențial de creștere în cazul în care prețul acțiunilor emitentului crește.
9. Obligațiunile cu cupon zero nu plătesc dobânzi periodice, ci sunt vândute cu un discount față de valoarea nominală și sunt răscumpărate la valoarea nominală integrală la scadență, permițând investitorilor să profite de diferență.
10. Obligațiunile cu rată variabilă au rate ale dobânzii variabile care se ajustează periodic în funcție de modificările unei rate de referință subiacente, oferind protecție împotriva riscului ratei dobânzii.

Important: Ratele dobânzilor și prețurile obligațiunilor au o relație inversă. Atunci când ratele dobânzilor cresc, prețurile obligațiunilor scad și viceversa. Acest lucru este cunoscut drept riscul ratei dobânzii. Acesta reprezintă reducerea potențială a valorii unei obligațiuni ca urmare a unei creșteri a ratelor dobânzii. Obligațiunile pe termen lung sunt mai sensibile la modificările ratelor, expunând astfel investitorii la un risc mai mare al ratei dobânzii. Înțelegerea acestui risc joacă un rol esențial în dezvoltarea unei strategii solide de investiții în obligațiuni.

Risc și randament

Înainte de a investi într-o obligațiune corporativă, evaluarea calității creditului societății emitente este foarte importantă. Acest lucru implică analizarea multor lucruri, în funcție și de orizontul de timp. Pe de altă parte, poți împrumuta bani (prin cumpărarea de obligațiuni) chiar și unei companii mai slabe, dacă prima de risc este satisfăcătoare pentru aceasta.

• Ratele financiare
• Lichiditate
• Solvabilitate
• Eficiența operațională
• Profitabilitatea

Acești indicatori oferă o perspectivă prin care se poate evalua starea generală de sănătate a societății și capacitatea acesteia de a-și îndeplini obligațiile financiare, acționând ca busola și harta în timpul unei călătorii de investiții. Dar nu uita că și țările trebuie, de asemenea, analizate.

Obligațiunile cu randament ridicat sau "junk bonds" sunt ca mările sălbatice ale pieței obligațiunilor. Acestea oferă randamente potențial mai mari, dar prezintă un risc crescut de neplată și de volatilitate a prețurilor. Deși aceste obligațiuni pot oferi un impuls randamentului general al portofoliului, ele necesită o navigare atentă. Investitorii trebuie să își evalueze situația financiară, obiectivele de investiții și toleranța la risc atunci când iau în considerare aceste obligațiuni.

Activ față de Pasiv

În lumea investițiilor în obligațiuni există două abordări principale: activă și pasivă. Investițiile active implică achiziții directe de obligațiuni și tranzacții active, cu scopul de a depăși indicii pieței obligațiunilor. Pe de altă parte, investițiile pasive implică, de obicei, niveluri mai scăzute de cumpărare și vânzare și includ strategii precum investirea în fonduri mutuale și ETF-uri care urmăresc un indice de obligațiuni.

La fel ca un marinar priceput care “citește” vânturile și valurile, investitorii trebuie să echilibreze riscurile de randament și de inflație atunci când aleg obligațiunile. Curba randamentelor, care prezintă relația dintre ratele dobânzilor pe termen scurt și lung, servește drept ghid. Analizând-o, investitorii pot lua decizii în cunoștință de cauză cu privire la selectarea obligațiunilor care urmăresc să producă randamente suficiente pentru a compensa riscul de inflație.

7 pași pentru a investi în obligațiuni

1. Alege o casă de brokeraj: Selectează o firmă de brokeraj care oferă servicii de tranzacționare a obligațiunilor. Asigură-te că firma de brokeraj oferă acces la tipurile de obligațiuni de care ești interesat să achiziționezi.
2. Deschide un cont: Deschide un cont de brokeraj dacă nu ai deja unul. Acest lucru implică de obicei furnizarea de informații personale, furnizarea de documente și verificări. Apoi, poți să îți finanțezi contul cu suma de bani dorită.
3. Analizează obligațiunile: Efectuează cercetări pentru a identifica obligațiunile specifice pe care dorești să le cumperi. Ia în considerare factori precum emitentul, ratingul de credit, data scadenței și randamentul.
4. Plasează un ordin: După ce te-ai decis asupra obligațiunilor pe care dorești să le achiziționezi, poți plasa ordinul prin intermediul platformei tale de brokeraj. Specifici cantitatea de obligațiuni pe care dorești să o cumperi și prețul pe care ești dispus să îl plătești.
5. Detaliile ordinului: Înainte de a finaliza achiziția, revizuiește detaliile ordinuluipentru a te asigura de acuratețe. Confirmă prețul, cantitatea și orice taxe asociate.
6. Execută tranzacția: Odată ce ești mulțumit de detaliile ordinului, execută tranzacția. Casa ta de brokeraj va facilita achiziționarea obligațiunilor în numele tău.
7. Monitorizează-ți deținerile: După ce ai cumpărat obligațiuni, monitorizează în mod regulat deținerile tale pentru a urmări performanța acestora și pentru a te asigura că se aliniază cu obiectivele tale de investiții.

Rezumat

• Investiția în active cu venit fix poate fi satisfăcătoare, oferind creditorilor randamente mai mari în perioadele cu rate ale dobânzii mai ridicate.
• Cu toate acestea, perioadele cu rate ale dobânzii mai ridicate pot fi mai scurte și pot indica un risc mai ridicat pentru deținătorii de obligațiuni (de aceea și randamentele sunt mai ridicate).
• Cheia în înțelegerea afacerii și a pieței obligațiunilor este măsurarea riscului și a recompensei de a împrumuta bani la o rată fixă, pentru o perioadă de timp fixă. Cu cât riscul este mai mare, cu atât rata dobânzii ar trebui să fie mai mare.
• Nu te aștepta la randamente mai mari din investițiile în obligațiuni, decât de pe piața bursieră. În general, obligațiunile ar trebui să ofere randamente mai mari decât inflația pe termen lung.
• Aceste active au specificații total diferite de cele ale acțiunilor și, probabil, nu vor oferi investitorilor randamente de tipul acțiunilor.
• Obligațiunile pot fi utilizate ca acoperire într-un portofoliu, dar investitorii trebuie să își amintească faptul că acestea nu sunt investiții lipsite de risc, deoarece orice emitent de obligațiuni poate da faliment. Istoria arată că până și marile economii nu au reușit să își ramburseze datoriile.
• Putem menționa criza datoriei rusești (1998), "criza tequila" mexicană (1994) sau criza datoriei Greciei (2009). Țările care au dat faliment în secolul XXI sunt: Argentina (2001), Venezuela (2004), Zimbabwe (2000), Kenia (2001), Paraguay (2002). În același timp, sute de societăți private nu au reușit să își ramburseze creditorii. Unul dintre cele mai populare cazuri este reprezentat de  dilema deținătorilor de obligațiuni AT-1 Credit Suisse din 2023, deoarece cea mai mare bancă elvețiană s-a prăbușit în cele din urmă.

Așadar, ridică pânzele și trasează-ți cursul în lumea investițiilor în obligațiuni. Marea poate fi uneori agitată, dar cu strategiile potrivite și o înțelegere a riscurilor, recompensele pot fi semnificative.