Este aurul deja foarte scump?

Contrastele de pe piața aurului sunt în prezent mai vizibile ca niciodată. Chiar recent, s-au înregistrat maxime istorice la puțin peste 2.430 de dolari pe uncie, iar câteva zile mai târziu, s-a înregistrat cea mai mare pierdere zilnică din ultimii ani. În plus, aurul rămâne la doar 5% distanță de maximele istorice, în condițiile în care randamentele din SUA depășesc 4,6%, iar fondurile ETF dețin cea mai mică cantitate de aur din septembrie 2019. Cu astfel de extreme, prețul aurului de peste 2.300 de dolari pe uncie nu pare prea mare? Sau poate că inversarea unor condiții ar putea îndeplini previziunile unor instituții financiare potrivit cărora metalul prețios ar putea ajunge la 3.000 de dolari pe uncie.

Băncile centrale și investitorii individuali continuă să cumpere aur

Analizând piețele de mărfuri, ne uităm aproape întotdeauna la relația dintre cerere și ofertă. În cazul aurului, observăm de ani de zile o ofertă excedentară, dar în acest caz, nu este o problemă atât de mare ca în cazul petrolului sau al metalelor industriale, care nu sunt active considerate a fi depozite de valoare. Cea mai mare parte a cererii globale de aur provine din sectorul bijuteriilor, a cărui pondere în cererea totală depășește adesea 50%. Cu toate acestea, este demn de remarcat faptul că această cerere este mai degrabă stabilă, sau că schimbările sale dinamice nu sunt prea semnificative de la un an la altul. Observăm schimbări semnificativ mai mari în ceea ce privește cererea de investiții în aur fizic și din partea băncilor centrale. Recent, ponderea acestor două grupuri a crescut până la aproape 50%, deși nu cu mult timp în urmă era sub 50%. Dacă adăugăm fondurile ETF, care investesc, de asemenea, în aur fizic, ponderea acestora s-a apropiat la un moment dat de 60%. Acest lucru s-a întâmplat în 2020, când lichiditatea extraordinară de pe piață cauzată de acțiunile băncilor centrale și ale guvernelor în timpul pandemiei a dus la o frenezie de cumpărare pe multe piețe. De atunci, investitorii și-au retras fondurile din ETF-uri, orientându-se mai mult către piața bursieră sau chiar recent către piața criptomonedelor. Ar putea reducerile de dobândă din SUA să schimbe această tendință?

Fed rămâne “hawkish”, dar vrea în continuare să reducă ratele

Aurul s-a menținut la niveluri ridicate în ultimele câteva zeci de luni, chiar și în ciuda creșterii semnificative a ratelor dobânzilor în SUA și în majoritatea economiilor majore din lume. Această situație a arătat că aurul își păstrează valoarea în momente de mare incertitudine în ceea ce privește continuarea luptei împotriva inflației. Cu toate acestea, speculațiile privind reducerea ratelor, apărute la sfârșitul anului trecut, au făcut ca aurul să se poziționeze permanent peste pragul de 2.000 de dolari pe uncie. Mai mult, reducerile de rate, sau mai degrabă așteptarea unor reduceri în anii anteriori, au provocat creșteri ale prețului aurului. Prin urmare, s-ar putea părea că perioada prelungită de așteptare a reducerilor favorizează noi creșteri ale prețului aurului. Cu toate acestea, în acest caz, a avut loc o coincidență sub forma unei serii de conflicte geopolitice în întreaga lume, care, împreună cu creșterea cererii de aur, a alimentat și mai mult creșterea acestuia. Dacă tensiunile persistă și ratele dobânzilor vor fi reduse, s-ar putea stimula și mai puternic dorința de a cumpăra aur, inclusiv de către fondurile ETF, care constituie ultima piesă în construirea unei piețe bull de mai mulți ani a metalelor prețioase.

Contează geopolitica pentru aur?

Războiul dintre Rusia și Ucraina a dus la o creștere a prețului aurului peste 2.000 de dolari pe uncie. Cu toate acestea, din martie 2022, comportamentul dolarului și al randamentelor a fost în mod decisiv cel mai important factor pentru direcția mișcărilor prețului aurului. Situația s-a schimbat în luna octombrie a anului trecut, când a început conflictul dintre Israel și Hamas, care a aprins mai multe alte focare în Orientul Mijlociu. În general, geopolitica are o influență destul de limitată pe termen lung asupra aurului, dar dacă merge mână în mână cu o creștere a cererii de aur din partea fondurilor speculative, atunci situația capătă o cu totul altă formă. Fondurile au crescut semnificativ numărul de poziții lungi în contractele futures, deși cantitatea acestora rămâne încă departe de nivelurile extrem de ridicate pe care le-am văzut în 2020. Acest lucru arată că ar putea exista potențial loc pentru creșteri suplimentare, mai ales dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în China.

China “a înnebunit” după aur

China este de mult timp unul dintre cei mai mari consumatori de aur, încercând să depășească India în această privință. În acest moment, când întreaga lume încearcă să se îndepărteze de dolarul american și să își diversifice rezervele, se îndreaptă spre aur. Banca Populară a Chinei cumpără aur în mod continuu de 17 luni. În prezent, China se află pe locul 6 în ceea ce privește cantitatea de aur deținută, dar nu este departe de a depăși țări precum Rusia, Franța sau Italia. În plus, se speculează adesea că achizițiile oficiale de aur de către PBOC reprezintă doar o fracțiune din achizițiile reale ale Chinei.

Nebunia are loc, de asemenea, pe piața chineză a contractelor futures, unde numărul de poziții long pe aur a depășit 300.000 de contracte și a atins cea mai mare valoare din istorie, echivalentă cu peste 300 de tone de aur. Aceasta reprezintă o dublare a pozițiilor long față de începutul anului 2023. De asemenea, ar putea fi legată de interzicerea tranzacționării criptomonedelor și de tendința generală de a căuta refugii sigure în fața incertitudinii legate de inflația încă ridicată, de situația geopolitică din Orientul Mijlociu, de tensiunile dintre SUA și China sau de viitoarele alegeri prezidențiale din SUA.

Care este riscul pentru aur? 

Cu siguranță, riscul pentru prețul aurului este o detensionare completă a situației geopolitice la nivel mondial, ceea ce ar reduce cererea de active de refugiu sigur. Pe de altă parte, piețele bursiere rămân foarte supracumpărate, astfel că riscul pe piață rămâne foarte ridicat. Al doilea factor care amenință aurul și alte metale este potențiala revenire a inflației ridicate, ceea ce ar forța băncile centrale să revină la creșterea ratelor dobânzilor. Desigur, se poate argumenta că aurul pare supraevaluat după ce a atins maxime istorice, dar dacă privim metalul în raport cu prețurile altor active, cum ar fi cuprul, petrolul, S&P 500, sau în raport cu bilanțurile încă uriașe ale băncilor centrale, se pare că aurul ar putea avea încă mai multe perspective de creștere. Nivelul de 2.500 de dolari pe uncie nu pare îndepărtat, iar tot mai multe instituții financiare prezintă previziuni în care 3.000 de dolari pare a fi scenariul de bază chiar și pentru 2024. Desigur, trebuie reamintit faptul că orice investiție în aur ar trebui să constituie doar o parte din întregul portofoliu de investiții, iar investiția în sine trebuie tratată într-un context pe termen lung. Dacă ne uităm la perioadele de investiții de 5 sau 10 ani din ultimii 30 de ani, au existat foarte puține situații în care randamentul unei astfel de investiții a fost negativ.